Dacă avem norocul să ne naștem într-o familie în care relațiile dintre membri sunt sănătoase, avem mari șanse ca și în familia noastră viitoare să știm să relaționăm sănătos. Dacă ne naștem într-o familie disfuncțională, nu înseamnă că lucrurile nu se pot schimba. Psihologii și psihoterapeuții de familie au pregătirea necesară de a gestiona dificultățile, conflictele apărute și să restabilească armonia în familie.
Probleme între părinți și copiii adolescenți
Lucrurile devin acute atunci când copilul devine adolescent. Adolescența este o perioadă când independența lor se ciocnește cu influența părinților, care au reguli și așteptări de la ei. Adolescenții au alte convingeri decât părinții, și scopul lor de a se distra intră în conflict cu scopul părinților de a-i ști în siguranță.
Este o listă destul de cuprinzătoare a subiectelor de neînțelegeri în familie, între părinți și copiii adolescenți: banii de buzunar, folosirea telefonului mobil, muzica, tatuajele, fumatul, gălăgia, piercing-urile, frizura, dezordinea din cameră, lipsa respectului, mâncarea, felul cum își cheltuie banii, droguri, haine. Însă una dintre marile provocări ale timpurilor moderne o reprezintă tehnologia. Concepută să ne ajute să comunicăm mai bine, am ignorat efectele adverse, pentru că de fapt uneori ne îndepărtează unii de alții, ne limitează interacțiunea socială. De aceea părinții trebuie să aibă în vedere să limiteze accesul la ecrane al copiilor. Uneori este posibil ca realitate să fie mai plictisitoare în comparație cu jocurile video.
Speculând această dependență a copiilor față de ecran, principala pedeapsă aplicată de părinți copiilor, conform unui studiu “Salvați copiii”, este retragerea pe anumite perioade a privilegiilor, interzicerea accesului la telefon, tabletă sau televizor. Când devenim părinți, nu ne învață nimeni cum să ne purtăm cu copiii. Aspiratorul îți vine cu instrucțiuni de folosire, copilul nu. De aceea este important ca părintele să înțeleagă că, în ciuda dorinței lui rezonabile de a-și face copilul fericit, este necesar ca, mai întâi de toate, să aibă un cadru clar, reguli care trebuiesc respectate. E o îndatorire dificilă, de aceea, apelând la psihoterapia de familie sau la psihologi specializați în parenting, îți ușurezi această sarcină.
Neînțelegerile dintre frați.
Rivalitatea dintre frați începe chiar înainte ca cel mic să se nască și continuă pe măsură ce copiii cresc și concurează pentru orice, de la jucării la atenția părinților. În funcție de ordinea de naștere, copiii capătă trăsături de personalitate diferite.
Primul născut dezvoltă calități de lider, respectă regulile și îi determină și pe cei mici să o facă. El este predispus la succes personal și profesional. Totuși are tendința de a fi perfecționist. El este mai responsabil, comportându-se adesea ca un adult, deoarece primește diverse responsabilități în casă. Totuși, poate fi mai puțin flexibil, părăsindu-și cu greu zona de confort.
Fratele mijlociu este împăciuitorul. Având și frați mai mari și frați mai mici este deseori pus în situația de a negocia și de a face compromisuri. Acesta dezvoltă prietenii solide de-a lungul vieții, este flexibil, se face ușor plăcut și simte nevoia de atenție.
Cei mai mici din familie au de obicei mai multă libertate decât frații lor, devenind mai independenți și mai încrezători. Au farmec personal, spirit de aventură, sunt mai neconvenționali și le place să fie în centrul atenției. De obicei au mai puține responsabilități în familie și tind să devină manipulatori.
Copilul unic are trăsături asemănătoare cu ale primului născut, este încrezător, de succes, lider înnăscut, cu tendințe de perfecționism. Totuși, cu timpul dezvoltă înclinații egoiste, preocupări excesive față de propria persoană. Pentru că nu a concurat niciodată în familie cu alți copii, are dificultăți de a lucra în echipă.
Este inevitabil ca între copii să se nască neînțelegeri, certuri și chiar bătăi.
Pentru părinți, poate fi supărător și deranjant să tot vezi și să auzi, copiii certându-se. Dar nu doar asta îi aduce pe părinți la psihoterapeutul de familie, cât mai ales dorința ca relațiile dintre copiii lor să fie armonioase pentru tot restul vieții.
Divorțul sau separarea părinților.
Divorțul creează tulburări emoționale întregii familii, dar pentru copii situația poate fi chiar înfricoșătoare, derutantă și frustrantă.
Copiii de vârstă mică se chinuie să înțeleagă de ce trebuie să meargă când la o casă, când la alta. Ei se tem că, dacă părinții au încetat să se iubească unul pe altul, la un moment dat s-ar putea să nu-l mai iubească nici pe el.
Copiii de vârstă școlară se pot îngrijora gândindu-se că divorțul e din vina lor. Se pot teme că nu s-au comportat cum trebuie sau că au greșit cu ceva.
Adolescenții pot deveni furioși în legătură cu divorțul și cu schimbările pe care acesta le provoacă. Îl pot învinovăți pe unul dintre părinți și pot căpăta resentimente pentru unul sau ambii părinți pentru răsturnarea petrecută în familie.
Uneori, câte un copil se poate simți ușurat de separare, gândind că un divorț ar pune capăt certurilor și tensiunilor.
Probleme survenite în urma dependențelor sau viciilor.
Dependențele afectează familia în multe feluri, inclusiv emoțional, financiar, legal și medical. Pacea și căldura căminului sunt distruse de tensiunea produsă de abuzul de alcool sau droguri. Asupra copiilor efectul e devastator. Conform publicației Psychology Today, 1 din 5 copii crește într-o casă unde un părinte abuzează de droguri sau alcool. Copiii crescuți în astfel de condiții sunt de 3 ori mai expuși să fie neglijați ori abuzați psihic și fizic. În aceste cazuri, se recomanda psihoterapie de familie unde se aplică exerciții și tehnici din diverse terapii pentru a ajuta membrul care are dependența să afle cauza consumului și să o corecteze.
Apelând la psihoterapeuții de familie din cadrul Clinicii de psiholgie Renia din București se pot trata dependențele, obținând astfel armonia dorită din familie.
