Hipnoza este o stare de relaxare profundă la nivel fizic, mental și emoțional, foarte asemănătoare somnului, fără a fi o stare de somn propriu-zisă.
Hipnoza sperie, în general, pentru că există preconcepția că persoana care se află în stare de hipnoză poate fi controlată prin sugestiile administrate de către hipnotizator.
În realitate, nicio clipă persoana hipnotizată nu pierde controlul minții sale și nu se află sub puterea hipnoterapeutului. Ba, mai mult, în situația în care clientul nu urmează sugestiile specialistului și se opune lor, acesta nu poate intra în starea de transă.
Majoritatea miturilor sunt despre această pierdere a autocontrolului. Clienții cred că în stare de inconștiență sunt forțați să spună adevărul atunci când ei nu-și doresc asta, că ar fi determinați în acest fel să facă anumite acte antisociale sau diverse acte prin care să devină ridicoli. Nu se întâmplă așa ceva! Hipnotizatorul, care de regulă este psihoterapeut, este o persoană instruită în acest sens și trebuie să ofere informații necesare astfel încât clientul să poată înțelege ce este hipnoza, că hipnoza este pur și simplu o problemă de focalizare a atenției, stare în care pacientul este capabil să–și atingă potențialul fiziologic și psihologic pe care anterior nu le-a realizat.
Hipnoterapia, prin tehnicile și metodele centrate pe client, facilitează schimbarea unor tipare comportamentale deja instalate pentru a deveni, spre exemplu, mai motivați, printr-o reprogramare și inducere a unor comportamente noi, constructive, pozitive, proactive.
Această metodă de tratament poate fi aplicată în anxietate, depresie, fobii, în domeniul medical prin îmbunătățirea abilităților de a face față bolii, inclusiv în gestionarea durerii, în stresul posttraumatic, în tratarea atacurilor de panică ori prevenirea lor, înlocuirea unor comportamente cu altele, cum ar fi fumatul și mâncatul compulsiv.
Hipnoterapeutul invită subconștientul să modifice ori să înlocuiască tiparele comportamentale dăunătoare cu altele noi, și de aceea, între ședințele de hipnoterapie, este necesar ca pacientul să exerseze ceea ce a învățat, chiar dacă acest lucru presupune un efort personal suplimentar. Fără o colaborare psihoterapeut-pacient rezultatele pozitive vor întârzia să apară.
Hipnoterapia nu este dăunătoare în măsura în care fiecare hipnoterapeut aplică etica profesională, al cărei principal obiectiv este binele clientului. Etica profesională include și confidențialitatea legată de client, aplicarea de tehnici nedăunătoare și norme generale de bun simț și considerație față de client.
Totuși, în situația în care, în timpul hipnoterapiei, sugestia dată de hipnoterapeut nu este dorită de client pentru că nu îi conferă siguranță sau mai multă forță, aceasta poate fi respinsă.
De fapt, oamenii răspund hipnoterapiei în funcție de propriile credințe și nu de credințele hipnoterapeutului.
Articol redactat de: Luminita Lisca.
