Depresia postnatală este o afecțiune des întâlnită, care poate debuta la 2-3 zile după naștere printr-o stare de tristețe, neliniște, plâns necontrolat și care se poate prelungi o perioadă lungă de timp.
Acest tip de depresie poate să apară imediat după naștere (așa numita stare “baby blues”), dar se poate manifesta și în timpul sarcinii ori la mai mult timp după naștere, chiar și câteva luni.
Apariția unui copil schimbă, fără doar și poate, viața mamei, dar și a cuplului, astfel încât inclusiv tatăl poate suferi de depresie postnatală, care se numește depresie paternă postpartum.
Depresia postnatală poate afecta orice femeie, însă cel mai adesea apare la femeile care, anterior sarcinii, au mai avut cel puțin un episod depresiv sau o experiență traumatică ori prezintă alți factori declanșatori precum problemele financiare, probleme de cuplu sau familiale, schimbarea sau lipsa locului de muncă, probleme de sănătate, stil de viață nesănătos ș.a.
Este normal ca o proaspătă mămică să se întrebe despre cum se va descurca și cum se va adapta noului stil de viață, noii ei realități, practic. Atunci, însă, când apar pe termen lung stările de anxietate, tulburările de somn, iritabilitatea sau furia, sentimentele de vinovăție, epuizarea, plânsul necontrolat, îngrijorarea excesivă, pierderea interesului pentru activități obișnuite, îndepărtarea de familie și prieteni, chiar de respingere a partenerului, gândurile negative, atacurile de panică ori chiar ideația suicidară, atunci se poate vorbi despre depresie postnatală și necesită sprijin imediat.
Este foarte important ca familia și prietenii să știe că acest tip de tulburare depresivă este o afecțiune clinică serioasă, care nu apare din vina tinerei mămici. Dacă ea se teme, chiar, să rămână singură cu copilul, de multe ori având convingerea că este “o mamă rea” și că nu se poate descurca, atunci membrii familiei ori prietenii, mediul de suport al mamei, o pot însoți preluând o parte din sarcinile din gospodărie ori pur și simplu, o pot sprijini în îngrijirea copilului.
Inclusiv tatăl are nevoie de sprijin întrucât și el poate face depresie după nașterea copilului, mai ales atunci când prezintă un istoric depresiv. Dacă tatăl prezintă o tristețe accentuată, iritabilitate, insomnie sau hipersomnie, tulburări alimentare, sentimente de inutilitate, neputință, dacă recurge la alcool ori poate chiar alte substanțe, se poate spune că acesta se confruntă cu depresia paternă postpartum.
Revenind acum la mamă, este știut că o femeie însărcinată este preocupată de sarcină, de a o duce la bun sfârșit, de starea de sănătate a fătului, ceea ce, dincolo de starea de bucurie pe care o reprezintă sarcina, aceasta predispune și la apariția unui distress, a unei stări de neliniște, care, depășind limitele normalității, pot favoriza instalarea depresiei.
După naștere, mama realizează că, de acum înainte, nu mai e stăpână pe timpul ei, ci există o ființă fragilă care depinde de ea. Acum încep alte griji legate de îngrijirea copilașului, de împlinirea nevoilor lui primare și abia apoi de împlinirea nevoilor ei. Vechile ei obiceiuri legate de propria îngrijire și înfrumusețare, de practicarea sportului sau a altor activități plăcute, trec pe ultimul plan, ceea ce duce la un disconfort major.
Intervine inclusiv presiunea pusă de ceilalți asupra mamei care întotdeauna știu mai bine ce are ea de făcut, ce e mai bine pentru copil și de aici apariția îngrijorării ei ori chiar a convingerii că nu e suficient de bună, că nu e capabilă să îngrijească corect copilașul ori că nu-l înțelege. În același timp, ea simte că nu e înțeleasă și sprijinită îndeajuns, și de aici sentimentul de neajutorare și senzația de oboseală fizică și emoțională.
Din nefericire, depresia postnatală poate lua forme severe, cum ar fi incapacitatea de a se îngriji pe sine sau pe bebeluș, poate duce la atacuri de panică severe sau, foarte grav, la tentative de suicid.
În aceste situații este absolut necesară prezentarea la medic, prescrierea de tratament medicamentos și psihoterapie, chiar internare într-o secție de specialitate.
Prin urmare, tratamentul depresiei postnatale, care, până nu demult, era un subiect tabu, poate consta în simple ajustări ale stilului de viață, fie prin abordări terapeutice, fie prin planificare familială precoce.
Orice femeie care prezintă o parte din problemele enumerate anterior ori suspectează că are o formă de depresie, trebuie să se informeze despre această tulburare și să ceară ajutor în primul partenerului, apoi familiei sau/și prietenilor, sau să meargă pur și simplu la medic, inclusiv la medicul de familie, să vorbească deschis despre aceste probleme pentru a putea primi sprijinul de care are atâta nevoie.
De asemenea, este nevoie să înțeleagă că această perioadă va trece, că are sprijinul celorlalți, că nu este vina ei în ceea ce i se întâmplă, că nu i se întâmplă doar ei, că are voie să se odihnească și își poate lua, din când în când, de exemplu o oră, două pe zi, “liber” de la copil.
Dacă are nevoie de sfaturi, atunci le poate cere, iar dacă are nevoie de sprijin, atunci să-l ceară. Are voie să facă asta! Nu înseamnă că-și neglijează copilul.
Mamele își pot continua viața și după nașterea unui copil, cu mici modificări firești în dinamica vieții, dar care îi va aduce satisfacții și o va ajuta să crească un copil fericit.
Așadar, dragi tinere mămici, adaptați-vă la viața de după nașterea unei minunății de copilaș, continuând să faceți ce vă place, să faceți mișcare, adoptați o alimentație sănătoasă și echilibrată, nu consumați alcool, cafeină ori alte substanțe nocive, renunțați la nicotină, faceți pauze și luați-vă timp pentru dumneavoastră, nu vă izolați și, nu în ultimul rând, învățați să filtrați părerile celorlalți, comentariile și sfaturile persoanelor bine intenționate.
Articol redactat de: Luminita Lisca.
